Două inimi s-au întâlnit...
Două inimi s-au întâlnit...
(versuri de Volontir Dumitru)
Două inimi s-au întâlnit cu aceeași veste
De parcă tot acea întâmplare le-a menit
Să-și amintească durererile cu-ndurare
Și de lacrimile ce-au șters amorul zugrăvit.
-Oare mai sunt în inima ta?
Cu sarcasm m-ai întrebat...
Dar n-ai întrebat cum ia fost fără tine
Atunci când cerul gol i se părea
Și când îți spuneam
Tu nu mă credeai pe mine.
Inima ta altar mi-a fost
Pentru ea sufletul am răstignit
Dorul adâncu-i străbătea
Și ca o inimă să fie -
a mea a murit
Așteptând învierea-n pieptul tău
S-audă șoapta blândă:
Te voi iubi mereu...
Da, asta a fost inima mea
Ce zace acuma pierdută-n credință...
Care chiar poți și s-o urăști
Nu mai simte nimic
din tot ce e suferință.
Un univers de gânduri
am creat cu tine
La tot ce e mai frumos
am sperat degeaba
Astăzi nu-i nici locul unde-a stat
S-a topit și-n gândul tău
Așa precum primăvara zăpada...
Din tot ce era mai frumos pe lume
Mă atrăgea privirea ta...
Din tot ce-mi părea mai trist
A fost lăcrimioara ta...
2019-03-16 22:47:58
3
0