Dacă nu-ți stau...
Copil am fost...
Făcut să fiu al veacului granit...
Iubirea este totul...
Sunt mii de motive...
Vino...
Suflet de femeie...
Ochii mamei...
Fulgi de nea colindă...
Crăiasa mea cea jună...
Ceața rece se lasă...
Adevăr...
Surprind...
Tu veșnic rămâi...
Oare de ce...
Pentru dorul tău...
În ultima toamnă...
Buna dimineața,mamă...
Te cred...
Lacrimă de floare...
Revino...
Ții minte...
E seară...
Dacă...
Să cobor în zori...
Ajută-mă...
Tu sau eu...
Când dragostea cântă...
Cei care au fost...
Singuri...
Astăzi...
Și eu te voi lăsa...
Tăcerea-ți murmură...
Șoaptă ți-am rămas...
Nu vreau să cred...
Și-ai curs...
Petale negre de trandafir...
Nu-mi pare rău...
Ușa închisă...
Îngeraș...
Și-au promis...
Pe frunzele nopții de mai...
Și infinitul...
Parfumul clipei mele...
Ieșim încet pe rând...
N-ar fi...
Aici am venit...
Oprește iubire...
Ninge ușor...
Când am fost...
Oare cum să mă-nțelegi...
Glasul meu te cheamă...
Corăbii de timpuri...
Iar tu,mămico...
Și eu te voi lăsa...
Tăcerea-ți murmură...
Plânge cerul pentru noi...
Despărțit de tine...
Azi e 8 martie...
Când am fost...
Când am fost...Acum când sunt...



Un gând ca un dangăt de clopot
S-a oprit în pragul minţii mele
Cu doliul nopţii brodat în ochi
Fluturându-mi amarul dincolo de stele.
Stă-nfipt cu rădăcină uscată
Şi-mi supune inima flăcărilor vii
Scâncindu-şi clipele-ngropate-n lut
Ce-au fost rumegate de regretele târzii.
Sângeră lumina ochilor deschişi
Privind pământul surd la rugă
Şi pe neaşteptate cerşeşte îndurare
Pentru uscata vechea buturugă.
Rămâne orfana viaţă fără gânduri
Şi-n spazmele durerii ochii mi se-nchid
Oare sufletu-i mort?..
Se-ntreabă o tacere ai frunţii ghid.
Şi aspre căi prin vremi la moarte
Le-am crezut ca o uşurare
Când am fost acum când sunt
Să-ndur totul cu răbdare.
Un strigăt desparte cerul de pământ
Şi ecoul lui clocoteşte-n ţărnă
Acoperit cu zări de fum
Să nu-i trezească a omului hibernă.
© Volontir Dmitrii,
книга «Și infinitul...».
Oare cum să mă-nțelegi...
Коментарі