Când am fost...
Când am fost...Acum când sunt...
Un gând ca un dangăt de clopot
S-a oprit în pragul minţii mele
Cu doliul nopţii brodat în ochi
Fluturându-mi amarul dincolo de stele.
Stă-nfipt cu rădăcină uscată
Şi-mi supune inima flăcărilor vii
Scâncindu-şi clipele-ngropate-n lut
Ce-au fost rumegate de regretele târzii.
Sângeră lumina ochilor deschişi
Privind pământul surd la rugă
Şi pe neaşteptate cerşeşte îndurare
Pentru uscata vechea buturugă.
Rămâne orfana viaţă fără gânduri
Şi-n spazmele durerii ochii mi se-nchid
Oare sufletu-i mort?..
Se-ntreabă o tacere ai frunţii ghid.
Şi aspre căi prin vremi la moarte
Le-am crezut ca o uşurare
Când am fost acum când sunt
Să-ndur totul cu răbdare.
Un strigăt desparte cerul de pământ
Şi ecoul lui clocoteşte-n ţărnă
Acoperit cu zări de fum
Să nu-i trezească a omului hibernă.
Un gând ca un dangăt de clopot
S-a oprit în pragul minţii mele
Cu doliul nopţii brodat în ochi
Fluturându-mi amarul dincolo de stele.
Stă-nfipt cu rădăcină uscată
Şi-mi supune inima flăcărilor vii
Scâncindu-şi clipele-ngropate-n lut
Ce-au fost rumegate de regretele târzii.
Sângeră lumina ochilor deschişi
Privind pământul surd la rugă
Şi pe neaşteptate cerşeşte îndurare
Pentru uscata vechea buturugă.
Rămâne orfana viaţă fără gânduri
Şi-n spazmele durerii ochii mi se-nchid
Oare sufletu-i mort?..
Se-ntreabă o tacere ai frunţii ghid.
Şi aspre căi prin vremi la moarte
Le-am crezut ca o uşurare
Când am fost acum când sunt
Să-ndur totul cu răbdare.
Un strigăt desparte cerul de pământ
Şi ecoul lui clocoteşte-n ţărnă
Acoperit cu zări de fum
Să nu-i trezească a omului hibernă.
Коментарі