Dacă nu-ți stau...
Copil am fost...
Făcut să fiu al veacului granit...
Iubirea este totul...
Sunt mii de motive...
Vino...
Suflet de femeie...
Ochii mamei...
Fulgi de nea colindă...
Crăiasa mea cea jună...
Ceața rece se lasă...
Adevăr...
Surprind...
Tu veșnic rămâi...
Oare de ce...
Pentru dorul tău...
În ultima toamnă...
Buna dimineața,mamă...
Te cred...
Lacrimă de floare...
Revino...
Ții minte...
E seară...
Dacă...
Să cobor în zori...
Ajută-mă...
Tu sau eu...
Când dragostea cântă...
Cei care au fost...
Singuri...
Astăzi...
Și eu te voi lăsa...
Tăcerea-ți murmură...
Șoaptă ți-am rămas...
Nu vreau să cred...
Și-ai curs...
Petale negre de trandafir...
Nu-mi pare rău...
Ușa închisă...
Îngeraș...
Și-au promis...
Pe frunzele nopții de mai...
Și infinitul...
Parfumul clipei mele...
Ieșim încet pe rând...
N-ar fi...
Aici am venit...
Oprește iubire...
Ninge ușor...
Când am fost...
Oare cum să mă-nțelegi...
Glasul meu te cheamă...
Corăbii de timpuri...
Iar tu,mămico...
Și eu te voi lăsa...
Tăcerea-ți murmură...
Plânge cerul pentru noi...
Despărțit de tine...
Azi e 8 martie...
Tu veșnic rămâi...
Tu veşnic rămâi...



În ceasul nopţii târzii
Un suflet îndepărtat mă cheamă
Să-i cutreer până-n zori
Gândurile prăfuite
Cu a singurătăţii teamă.

Dorinţa aprinsă-mi răsuceşte
Culmea dragostei spinoasă
Şi caut să-mi ocolesc privirea
De la scrumul coalei de pe masă.

Trupul se încordează-n aşteptare
Căci nu poate fi un vis în ochi deschişi.
Dar noaptea râde a nepăsare
Obligându-mă s-o privesc cu ochii stinşi
În oboseala dimineţii vinovată.

Şi ultima steluţă alene
Dispare-n desfătarea zorilor de zi
Iar tu copilo desfaci ale tale petale
Înmiresmând cărăruia şoaptelor dulcii
Şi mă chemi să-ţi acoper chipul
Să te umplu de raze sidefii.

Eşti crăiasa abia trezită din somnul vieţii
În mijlocul inimii mele hoinare.
Mă apropii încet de tine
Şi cu mâina aspră-ţi mîngâi
Părul tău uşor şi trist.
Eşti o floare sacrificată
Pe altarul lacrimilor mele
Tu lângă mine veşnic
Veşnic să rămâi.
© Volontir Dmitrii,
книга «Și infinitul...».
Коментарі