Dacă nu-ți stau...
Copil am fost...
Făcut să fiu al veacului granit...
Iubirea este totul...
Sunt mii de motive...
Vino...
Suflet de femeie...
Ochii mamei...
Fulgi de nea colindă...
Crăiasa mea cea jună...
Ceața rece se lasă...
Adevăr...
Surprind...
Tu veșnic rămâi...
Oare de ce...
Pentru dorul tău...
În ultima toamnă...
Buna dimineața,mamă...
Te cred...
Lacrimă de floare...
Revino...
Ții minte...
E seară...
Dacă...
Să cobor în zori...
Ajută-mă...
Tu sau eu...
Când dragostea cântă...
Cei care au fost...
Singuri...
Astăzi...
Și eu te voi lăsa...
Tăcerea-ți murmură...
Șoaptă ți-am rămas...
Nu vreau să cred...
Și-ai curs...
Petale negre de trandafir...
Nu-mi pare rău...
Ușa închisă...
Îngeraș...
Și-au promis...
Pe frunzele nopții de mai...
Și infinitul...
Parfumul clipei mele...
Ieșim încet pe rând...
N-ar fi...
Aici am venit...
Oprește iubire...
Ninge ușor...
Când am fost...
Oare cum să mă-nțelegi...
Glasul meu te cheamă...
Corăbii de timpuri...
Iar tu,mămico...
Și eu te voi lăsa...
Tăcerea-ți murmură...
Plânge cerul pentru noi...
Despărțit de tine...
Azi e 8 martie...
Pe frunzele nopții de mai...
Pe frunzele nopţii de mai...


Ning amintirile rănite
Cu fulgi de coroane şi amurg sângeriu
Care au spart pieptul plin de dor
La al tău mamă blestemat sicriu.

În negura nopţii eu mai aşteptam
Că poate un val de şoapte ma va trezi
Să nu cred în lumea nepătrunsului
Unde ochii tăi se vor ofeli.

Pe frunzele nopţii de mai
Cădeau stropi de lacrimi şi durere
Pe care despărţirea le izbea
Cu un urlet nesfârşit de jalnica avere.

Eu tot mai speram cu inima zdrobită
Să şterg poemul scris de moarte
Căci chipul şi vocea ta
Mi-a fost a vieţii carte.

Dar nu mai sângerează trandafirul
Lângă coroanele leganate de vânt.
Şi cu aceleaşi răni rostesc cuvântul "Mamă"
Scris de brume pe mormânt...
© Volontir Dmitrii,
книга «Și infinitul...».
Коментарі