Te cred...
Te cred...
E veşnicul sfinţit de seară
Şi eu în şoaptă-ţi şoptesc:
Mă crezi când spun iubita mea
În ştirea descântecelor că te iubesc?
Şi tu cu grai de stele abia răspunzi:
Te cred...te cred...
E dorul ca să-ţi spun o tu dar ceresc:
Prin credinţa ta te iubesc şi plâng.
Dincolo de vale lângă salcia adormită
Unde florile plâng cu flori eu te strig.
Şi tu prin lacrimi îmi răspunzi:
Te aud...te cred...
Îmi este treaz şi uşernicul dor
Ce-mi curmă dragostea înflăcărată
Iar noaptea-şi închide ochii pretutindeni
Şi eu te sărut în povestea mea fermecată.
Şi tu taci ca o copiliţă jenată
Dar eu te cred...te cred...
E veşnicul sfinţit de seară
Şi eu în şoaptă-ţi şoptesc:
Mă crezi când spun iubita mea
În ştirea descântecelor că te iubesc?
Şi tu cu grai de stele abia răspunzi:
Te cred...te cred...
E dorul ca să-ţi spun o tu dar ceresc:
Prin credinţa ta te iubesc şi plâng.
Dincolo de vale lângă salcia adormită
Unde florile plâng cu flori eu te strig.
Şi tu prin lacrimi îmi răspunzi:
Te aud...te cred...
Îmi este treaz şi uşernicul dor
Ce-mi curmă dragostea înflăcărată
Iar noaptea-şi închide ochii pretutindeni
Şi eu te sărut în povestea mea fermecată.
Şi tu taci ca o copiliţă jenată
Dar eu te cred...te cred...
Коментарі