Șoaptă ți-am rămas...
Şoaptă ţi-am rămas...
Şi n-am mai găsit locul meu...
Şi ca o floare de salcâm am căzut
Alunecat pe-o rază de dor în umbră.
Dar tot o şoaptă
şoaptă ţi-am rămas.
Şi n-am mai găsit liniştea mea...
Şi cu o tăcere amară gândul mă visează
Spre alte zări cu aripi de însingurare.
Dar tot o şoaptă
şoaptă ţi-am rămas.
M-am uitat în ochii tăi şi-am văzut durere
M-am uitat în luciul lacrimilor rămase
Unde dorul spulberat plângea-n taina de suspin.
Dar tot o şoaptă
şoaptă ţi-am rămas.
Ruine şi chinuri zboară cu aripi de îndurare
Duhul însetat se adapă-n moartea ultimului vis
O tu tăcere întunecată!
până când vei fi fără glas?!
Măcar tot o şoaptă
şoaptă să-mi rămâi!
Dar tot o şoaptă...
şoaptă ţi-am rămas...
Şi n-am mai găsit locul meu...
Şi ca o floare de salcâm am căzut
Alunecat pe-o rază de dor în umbră.
Dar tot o şoaptă
şoaptă ţi-am rămas.
Şi n-am mai găsit liniştea mea...
Şi cu o tăcere amară gândul mă visează
Spre alte zări cu aripi de însingurare.
Dar tot o şoaptă
şoaptă ţi-am rămas.
M-am uitat în ochii tăi şi-am văzut durere
M-am uitat în luciul lacrimilor rămase
Unde dorul spulberat plângea-n taina de suspin.
Dar tot o şoaptă
şoaptă ţi-am rămas.
Ruine şi chinuri zboară cu aripi de îndurare
Duhul însetat se adapă-n moartea ultimului vis
O tu tăcere întunecată!
până când vei fi fără glas?!
Măcar tot o şoaptă
şoaptă să-mi rămâi!
Dar tot o şoaptă...
şoaptă ţi-am rămas...
Коментарі