Dacă nu-ți stau...
Copil am fost...
Făcut să fiu al veacului granit...
Iubirea este totul...
Sunt mii de motive...
Vino...
Suflet de femeie...
Ochii mamei...
Fulgi de nea colindă...
Crăiasa mea cea jună...
Ceața rece se lasă...
Adevăr...
Surprind...
Tu veșnic rămâi...
Oare de ce...
Pentru dorul tău...
În ultima toamnă...
Buna dimineața,mamă...
Te cred...
Lacrimă de floare...
Revino...
Ții minte...
E seară...
Dacă...
Să cobor în zori...
Ajută-mă...
Tu sau eu...
Când dragostea cântă...
Cei care au fost...
Singuri...
Astăzi...
Și eu te voi lăsa...
Tăcerea-ți murmură...
Șoaptă ți-am rămas...
Nu vreau să cred...
Și-ai curs...
Petale negre de trandafir...
Nu-mi pare rău...
Ușa închisă...
Îngeraș...
Și-au promis...
Pe frunzele nopții de mai...
Și infinitul...
Parfumul clipei mele...
Ieșim încet pe rând...
N-ar fi...
Aici am venit...
Oprește iubire...
Ninge ușor...
Când am fost...
Oare cum să mă-nțelegi...
Glasul meu te cheamă...
Corăbii de timpuri...
Iar tu,mămico...
Și eu te voi lăsa...
Tăcerea-ți murmură...
Plânge cerul pentru noi...
Despărțit de tine...
Azi e 8 martie...
Șoaptă ți-am rămas...
Şoaptă ţi-am rămas...



Şi n-am mai găsit locul meu...
Şi ca o floare de salcâm am căzut
Alunecat pe-o rază de dor în umbră.
Dar tot o şoaptă
şoaptă ţi-am rămas.

Şi n-am mai găsit liniştea mea...
Şi cu o tăcere amară gândul mă visează
Spre alte zări cu aripi de însingurare.
Dar tot o şoaptă
şoaptă ţi-am rămas.

M-am uitat în ochii tăi şi-am văzut durere
M-am uitat în luciul lacrimilor rămase
Unde dorul spulberat plângea-n taina de suspin.
Dar tot o şoaptă
şoaptă ţi-am rămas.

Ruine şi chinuri zboară cu aripi de îndurare
Duhul însetat se adapă-n moartea ultimului vis
O tu tăcere întunecată!
până când vei fi fără glas?!
Măcar tot o şoaptă
şoaptă să-mi rămâi!

Dar tot o şoaptă...
şoaptă ţi-am rămas...
© Volontir Dmitrii,
книга «Și infinitul...».
Nu vreau să cred...
Коментарі