E seară...
E seară...
Şi ceru-mi ca de spumă
Cu ceata lui domnească
Strecoară-ncet mândria
serii la fereastră.
Admit că-s singur
Şi stau îngândurat
Privind ca printr-o sită
Urma soarelui ce-a plecat.
E seară.
Iară-şi ea
O ruptură de minune
Cu vechi aripi de gânduri
Fâlfâe-n sus ş-apoi apune.
O albăstrime!cu văi cereşti
Aripa-i rănită de un suflet
Condeiul dor încremenit
Pe o coală plină de urlet.
Dar tace seara
Chiar de-i rănită rău.
Şi versu-mi s-aşterne
Pe fruntea răzămată
La geamul tău.
Ah femeie femeie...
Şi ceru-mi ca de spumă
Cu ceata lui domnească
Strecoară-ncet mândria
serii la fereastră.
Admit că-s singur
Şi stau îngândurat
Privind ca printr-o sită
Urma soarelui ce-a plecat.
E seară.
Iară-şi ea
O ruptură de minune
Cu vechi aripi de gânduri
Fâlfâe-n sus ş-apoi apune.
O albăstrime!cu văi cereşti
Aripa-i rănită de un suflet
Condeiul dor încremenit
Pe o coală plină de urlet.
Dar tace seara
Chiar de-i rănită rău.
Şi versu-mi s-aşterne
Pe fruntea răzămată
La geamul tău.
Ah femeie femeie...
Коментарі