Dacă nu-ți stau...
Copil am fost...
Făcut să fiu al veacului granit...
Iubirea este totul...
Sunt mii de motive...
Vino...
Suflet de femeie...
Ochii mamei...
Fulgi de nea colindă...
Crăiasa mea cea jună...
Ceața rece se lasă...
Adevăr...
Surprind...
Tu veșnic rămâi...
Oare de ce...
Pentru dorul tău...
În ultima toamnă...
Buna dimineața,mamă...
Te cred...
Lacrimă de floare...
Revino...
Ții minte...
E seară...
Dacă...
Să cobor în zori...
Ajută-mă...
Tu sau eu...
Când dragostea cântă...
Cei care au fost...
Singuri...
Astăzi...
Și eu te voi lăsa...
Tăcerea-ți murmură...
Șoaptă ți-am rămas...
Nu vreau să cred...
Și-ai curs...
Petale negre de trandafir...
Nu-mi pare rău...
Ușa închisă...
Îngeraș...
Și-au promis...
Pe frunzele nopții de mai...
Și infinitul...
Parfumul clipei mele...
Ieșim încet pe rând...
N-ar fi...
Aici am venit...
Oprește iubire...
Ninge ușor...
Când am fost...
Oare cum să mă-nțelegi...
Glasul meu te cheamă...
Corăbii de timpuri...
Iar tu,mămico...
Și eu te voi lăsa...
Tăcerea-ți murmură...
Plânge cerul pentru noi...
Despărțit de tine...
Azi e 8 martie...
Fulgi de nea colindă...
Fulgi de nea colindă...



Fulgi de nea colindă
Astăzi strada noastră.
Focul arde liniştit
Seara bate la fereastră.

Liniştea de basm domneşte
Peste albii pomi adormiţi.
Iar în inima vieţii
Se şoptesc doi îndrăgostiţi

Cu frământare tainică
Cern buze-n buze un sarut.
Pretutindeni e sarbatoare
Descântul unui nou început.

Noaptea se scaldă-n fulguşori
Tu pleci capul la pieptul meu
Şi bataia inimii tale
Trezeşte al dragostei apogeu.

În mijloc stă apropierea
Şi ne ţine strâns de corp.
Fulgi de nea colindă
Prin vazduhul surd şi orb.

Şi mâinile nu se-mpotrivesc.
Din incleştarea lor se nasc
Îndemnuri şi-nsetate mângâieri
Aruncând în jarul nopţii un vreasc.

Şi veşmântul iernii încet se lasă
La pământul cu inima-n tăcere.
Şi-n aşteptatele vorbe nerostite
Aţipim în visul poemului de placere.
© Volontir Dmitrii,
книга «Și infinitul...».
Crăiasa mea cea jună...
Коментарі