Ușa închisă...
Uşa închisă...
Şi-am atins năframa de pe masă
Ce-i doar o umbră şi durere
Un suspin
iar apoi o lungă tăcere.
Nu mai e măicuţa mea acasă...
Şi-am tras perdeaua neagră a amintirii
Să-i şterg ochii
să-i trezesc şi zâmbetul.
Dar înţeles-am că ce-i mai scump
ne ia pământul
Iar iubitul nume-i soarta despărţirii.
A fost ca o zi plecată-n asfinţit
O bucurie de-o clipă
apoi jale-n sufletul meu.
Şi uşa închisă-mi aminteşte mereu
Că măicuţa acasă n-a mai venit.
Şi-am atins năframa de pe masă
Ce-i doar o umbră şi durere
Un suspin
iar apoi o lungă tăcere.
Nu mai e măicuţa mea acasă...
Şi-am tras perdeaua neagră a amintirii
Să-i şterg ochii
să-i trezesc şi zâmbetul.
Dar înţeles-am că ce-i mai scump
ne ia pământul
Iar iubitul nume-i soarta despărţirii.
A fost ca o zi plecată-n asfinţit
O bucurie de-o clipă
apoi jale-n sufletul meu.
Şi uşa închisă-mi aminteşte mereu
Că măicuţa acasă n-a mai venit.
Коментарі