Învierea...
Iar dacă vei da gândiri...
A duhului mângâiere...
Secundele îndoielii...
Cerșetori de fericire...
Tu ești mamă...
Sfarmă-mi chipul de tine...
Pictorița...
La crucea vieții...
Și simbolic...
Taina ta...
Și oameni nu se mai ajung...
Mama-i legământ de pace...
M-aș face praf de cuvinte...
Ecoul vieții...
Vedenii...
Și poate atunci...
Tu ești hoața...
Un mister...
Puiul amintirii...
Am venit...
Geanina...
Același eu...
Nălucă...
Lângă mama...
Iubește...
În aprindere de zori...
Eu îți scriu...
Nu caut...
Zbucium pământesc...
Într-un fir de vânt...
Fulgușori de lacrimi...
Ram frânt...
Ce mică e viața...
Sirena...
Nici jăratec și nici fum...
Mamă tu mai plângi...
Atunci când...
Celor fără suflet...
Zvârlugă...
Am venit...
Şi când astăzi copacul tăiat
Nu se mai frământă-n vânt la poartă
Mă umple lacrimile învolburate-n şuvoaie
Dându-mi seama că nimeni nu m-aşteptă.

Adesea gândul m-a înţepat-
Să vin...să vin
Când inima mamei plângea-n zare nădăjduind
Precum rândunicile-şi croiesc cale-ntoarsă
Aşa şi eu reîntors cu drag s-o cuprind.

Şi astăzi am venit
Şi stau înţepenit ca un străin la poartă.
Pe frunte-mi curg adânci şiroae.
S-aşternut covorul de primăvară
Pentru oaspeţii sosiţi
Dar pe mine nimeni
nu mă mai aşteaptă...

© Volontir Dmitrii,
книга «La umbra dorului...».
Коментарі