Am venit...
Şi când astăzi copacul tăiat
Nu se mai frământă-n vânt la poartă
Mă umple lacrimile învolburate-n şuvoaie
Dându-mi seama că nimeni nu m-aşteptă.
Adesea gândul m-a înţepat-
Să vin...să vin
Când inima mamei plângea-n zare nădăjduind
Precum rândunicile-şi croiesc cale-ntoarsă
Aşa şi eu reîntors cu drag s-o cuprind.
Şi astăzi am venit
Şi stau înţepenit ca un străin la poartă.
Pe frunte-mi curg adânci şiroae.
S-aşternut covorul de primăvară
Pentru oaspeţii sosiţi
Dar pe mine nimeni
nu mă mai aşteaptă...
Nu se mai frământă-n vânt la poartă
Mă umple lacrimile învolburate-n şuvoaie
Dându-mi seama că nimeni nu m-aşteptă.
Adesea gândul m-a înţepat-
Să vin...să vin
Când inima mamei plângea-n zare nădăjduind
Precum rândunicile-şi croiesc cale-ntoarsă
Aşa şi eu reîntors cu drag s-o cuprind.
Şi astăzi am venit
Şi stau înţepenit ca un străin la poartă.
Pe frunte-mi curg adânci şiroae.
S-aşternut covorul de primăvară
Pentru oaspeţii sosiţi
Dar pe mine nimeni
nu mă mai aşteaptă...
Коментарі