Învierea...
Iar dacă vei da gândiri...
A duhului mângâiere...
Secundele îndoielii...
Cerșetori de fericire...
Tu ești mamă...
Sfarmă-mi chipul de tine...
Pictorița...
La crucea vieții...
Și simbolic...
Taina ta...
Și oameni nu se mai ajung...
Mama-i legământ de pace...
M-aș face praf de cuvinte...
Ecoul vieții...
Vedenii...
Și poate atunci...
Tu ești hoața...
Un mister...
Puiul amintirii...
Am venit...
Geanina...
Același eu...
Nălucă...
Lângă mama...
Iubește...
În aprindere de zori...
Eu îți scriu...
Nu caut...
Zbucium pământesc...
Într-un fir de vânt...
Fulgușori de lacrimi...
Ram frânt...
Ce mică e viața...
Sirena...
Nici jăratec și nici fum...
Mamă tu mai plângi...
Atunci când...
Celor fără suflet...
Zvârlugă...
Și simbolic...
Și simbolic îmi este și visul
Și sânge trist prin vene se varsă
Încercând să-mi mimeze surâsul
Făcând spre inimă cale-ntoarsă.

Și simbolic îmi este și durerea
Cu lacrima ei veșmântul cel ceresc
Îmbrăcându-mă nevrând adesea
Ca-n oglinda jelirii să mă oglindesc.

Dar simbolic nu-mi sunt anii
Unde mulți în dincolo au plecat
Lăsând panglici negre semn de lipsă
Să n-aud astăzi vocile de neuitat.

Abia abia și frământul vieții
Cu aceiași apropiere de hotar
Unde-i plinul tinereții se oprește
Rămânând simbolic al bătrâneții drumar.
© Volontir Dmitrii,
книга «La umbra dorului...».
Комментарии