Învierea...
Iar dacă vei da gândiri...
A duhului mângâiere...
Secundele îndoielii...
Cerșetori de fericire...
Tu ești mamă...
Sfarmă-mi chipul de tine...
Pictorița...
La crucea vieții...
Și simbolic...
Taina ta...
Și oameni nu se mai ajung...
Mama-i legământ de pace...
M-aș face praf de cuvinte...
Ecoul vieții...
Vedenii...
Și poate atunci...
Tu ești hoața...
Un mister...
Puiul amintirii...
Am venit...
Geanina...
Același eu...
Nălucă...
Lângă mama...
Iubește...
În aprindere de zori...
Eu îți scriu...
Nu caut...
Zbucium pământesc...
Într-un fir de vânt...
Fulgușori de lacrimi...
Ram frânt...
Ce mică e viața...
Sirena...
Nici jăratec și nici fum...
Mamă tu mai plângi...
Atunci când...
Celor fără suflet...
Zvârlugă...
În aprindere de zori...
Şi eu fiind din astă viaţă
M-am agăţat de tine fericire
M-am agăţat de tine durere
De zâmbet de lacrimi şi dispreţ.
M-am născut să fug prin vremi
Să scap de tot ce-i amintire
Căci m-au prins în laţ duşmanii
Biciuindu-mi inima cu spini.

M-a prins în plasă şi dragostea ciudată.

Şi-am alunecat în aprindere de zori
Ca o jertfă
Şi-njunghiat de tinereţe
M-am trezit acolo
Unde tu adesea mi te-nchini.

Ciuruit de trădări şi fără apărare
Trec dincolo de tot ce este sfânt
Să caut singurătatea care doare
Tot mai adânc...fie sus fie pe pământ.

Ş-acum în două despicat
Cu inima iubit cu sufletul trădat.

Ah suflare omenească
săracă şi necăjită!
Treci prin soarta buclucaşă
Treci prin ieri prin azi
Şi ca o răsplată mă iai acasă.
Iar ultima luptă ce-a rămas
Ascunsă-n anii disperării
Ca o minune cu drept de iubire
O inchin ţie
Acolo unde adesea mi te-nchini
Rămas să fiu la ultimul popas.
© Volontir Dmitrii,
книга «La umbra dorului...».
Коментарі