Învierea...
Iar dacă vei da gândiri...
A duhului mângâiere...
Secundele îndoielii...
Cerșetori de fericire...
Tu ești mamă...
Sfarmă-mi chipul de tine...
Pictorița...
La crucea vieții...
Și simbolic...
Taina ta...
Și oameni nu se mai ajung...
Mama-i legământ de pace...
M-aș face praf de cuvinte...
Ecoul vieții...
Vedenii...
Și poate atunci...
Tu ești hoața...
Un mister...
Puiul amintirii...
Am venit...
Geanina...
Același eu...
Nălucă...
Lângă mama...
Iubește...
În aprindere de zori...
Eu îți scriu...
Nu caut...
Zbucium pământesc...
Într-un fir de vânt...
Fulgușori de lacrimi...
Ram frânt...
Ce mică e viața...
Sirena...
Nici jăratec și nici fum...
Mamă tu mai plângi...
Atunci când...
Celor fără suflet...
Zvârlugă...
Ecoul vieții...
Când cerul veghează
Steluţele ce dorm
Ghemuite-n braţele
Măreţului soare
Şi ochii zilei se deschid
Admirând natura trează
Seninul cerne ploi de raze
Inundând eterna zi
Cu tril de ciocârlii
Cântând dorul
Florilor în câmpii.
E frumos şi nu înţelegi
Dacă rana durere-şi are...
Căci adâncă-i viaţa
Prin poieniţe
Şi bucuria-i tot mai mare!

Îmi pare o lume c-am străină?
Sufletu-mi se umple de mirare.
Norii împrăştie un stol de păsări
Peste a copacilor cortegii
Şi-n inima mea mai tună
Un ecoul al vieţii
Ce peste tot în jur răsună.

Şi când noaptea trece-n stăpânire
Cu a ei alai împărătesc
Eu răsuflu liniştea razelor de lună
Şi din suflet cerului mulţumesc!
© Volontir Dmitrii,
книга «La umbra dorului...».
Коментарі