Ecoul vieții...
Când cerul veghează
Steluţele ce dorm
Ghemuite-n braţele
Măreţului soare
Şi ochii zilei se deschid
Admirând natura trează
Seninul cerne ploi de raze
Inundând eterna zi
Cu tril de ciocârlii
Cântând dorul
Florilor în câmpii.
E frumos şi nu înţelegi
Dacă rana durere-şi are...
Căci adâncă-i viaţa
Prin poieniţe
Şi bucuria-i tot mai mare!
Îmi pare o lume c-am străină?
Sufletu-mi se umple de mirare.
Norii împrăştie un stol de păsări
Peste a copacilor cortegii
Şi-n inima mea mai tună
Un ecoul al vieţii
Ce peste tot în jur răsună.
Şi când noaptea trece-n stăpânire
Cu a ei alai împărătesc
Eu răsuflu liniştea razelor de lună
Şi din suflet cerului mulţumesc!
Steluţele ce dorm
Ghemuite-n braţele
Măreţului soare
Şi ochii zilei se deschid
Admirând natura trează
Seninul cerne ploi de raze
Inundând eterna zi
Cu tril de ciocârlii
Cântând dorul
Florilor în câmpii.
E frumos şi nu înţelegi
Dacă rana durere-şi are...
Căci adâncă-i viaţa
Prin poieniţe
Şi bucuria-i tot mai mare!
Îmi pare o lume c-am străină?
Sufletu-mi se umple de mirare.
Norii împrăştie un stol de păsări
Peste a copacilor cortegii
Şi-n inima mea mai tună
Un ecoul al vieţii
Ce peste tot în jur răsună.
Şi când noaptea trece-n stăpânire
Cu a ei alai împărătesc
Eu răsuflu liniştea razelor de lună
Şi din suflet cerului mulţumesc!
Коментарі