Tu ești mamă...
Când pleacă luna la culcare
Şi stelele se sting în dimineaţă
Mâina ta cea albă fină
La izvor te spală pe faţă.
Şi-mpietreşte inima codrului măreţ
Văzându-te preafrumoaso culegând
Cu dragostea albinelor depusă-n miere
Flori tăcute presurate-n rând.
Eşti vrednică să stai crăiasă
Prin zâmbet asculţi păsările cântăreţe
Apoi te prinzi-n hora naturii sfioasă
Şi ca un prunc le dăruieşti blândeţe.
Din cerul binecuvântat snopi de raze
Se prefac într-un iatac de-al tău
Brodat cu lacrimi de pe ramuri
Şi păzit de Însuşi Dumnezeu.
Tu eşti o perlă nedesluşită
A lumii răsuflare nemuritoare.
Plec capul şi-ascund ochii înrouraţi:
Tu eşti mamă! steluţă veghetoare...
Şi stelele se sting în dimineaţă
Mâina ta cea albă fină
La izvor te spală pe faţă.
Şi-mpietreşte inima codrului măreţ
Văzându-te preafrumoaso culegând
Cu dragostea albinelor depusă-n miere
Flori tăcute presurate-n rând.
Eşti vrednică să stai crăiasă
Prin zâmbet asculţi păsările cântăreţe
Apoi te prinzi-n hora naturii sfioasă
Şi ca un prunc le dăruieşti blândeţe.
Din cerul binecuvântat snopi de raze
Se prefac într-un iatac de-al tău
Brodat cu lacrimi de pe ramuri
Şi păzit de Însuşi Dumnezeu.
Tu eşti o perlă nedesluşită
A lumii răsuflare nemuritoare.
Plec capul şi-ascund ochii înrouraţi:
Tu eşti mamă! steluţă veghetoare...
Коментарі