Învierea...
Iar dacă vei da gândiri...
A duhului mângâiere...
Secundele îndoielii...
Cerșetori de fericire...
Tu ești mamă...
Sfarmă-mi chipul de tine...
Pictorița...
La crucea vieții...
Și simbolic...
Taina ta...
Și oameni nu se mai ajung...
Mama-i legământ de pace...
M-aș face praf de cuvinte...
Ecoul vieții...
Vedenii...
Și poate atunci...
Tu ești hoața...
Un mister...
Puiul amintirii...
Am venit...
Geanina...
Același eu...
Nălucă...
Lângă mama...
Iubește...
În aprindere de zori...
Eu îți scriu...
Nu caut...
Zbucium pământesc...
Într-un fir de vânt...
Fulgușori de lacrimi...
Ram frânt...
Ce mică e viața...
Sirena...
Nici jăratec și nici fum...
Mamă tu mai plângi...
Atunci când...
Celor fără suflet...
Zvârlugă...
Mamă tu mai plângi...
Din ochii tăi senini
Neuitata lacrimă-ţi curge
Lin şi greu pe obraz
Ascunsă sub glie de necaz.

S-a scurs în zbucium
Deasupra duhului mîhnit
Ca o săgeată rănind
Chipul tău frământat şi obosit.

Scoasă din inima ta blândă
Să crească dorul ca o floare
Pe treapta trainicii dureri
Mângâiată de-ale tale picioare.

Din pieptul tău speranţe bat
Chiar de veşnicia tace
În timp ce tresaltă-n surâs
Cuvântul tău de dragoste şi pace.

Dorinţa ta-i val după val
Umbră ascunsă-n oglindă
Cu ea ai trăit prin descânt
Fiindu-mi a vieţii grindă.

Şi ochii au secat...
Mamă tu mai plângi?

Oricât aş vrea
Însă liniştea se scaldă
În ochi de piatră...
Iar pietrele
Pietrele tac...
© Volontir Dmitrii,
книга «La umbra dorului...».
Коментарі