Învierea...
Iar dacă vei da gândiri...
A duhului mângâiere...
Secundele îndoielii...
Cerșetori de fericire...
Tu ești mamă...
Sfarmă-mi chipul de tine...
Pictorița...
La crucea vieții...
Și simbolic...
Taina ta...
Și oameni nu se mai ajung...
Mama-i legământ de pace...
M-aș face praf de cuvinte...
Ecoul vieții...
Vedenii...
Și poate atunci...
Tu ești hoața...
Un mister...
Puiul amintirii...
Am venit...
Geanina...
Același eu...
Nălucă...
Lângă mama...
Iubește...
În aprindere de zori...
Eu îți scriu...
Nu caut...
Zbucium pământesc...
Într-un fir de vânt...
Fulgușori de lacrimi...
Ram frânt...
Ce mică e viața...
Sirena...
Nici jăratec și nici fum...
Mamă tu mai plângi...
Atunci când...
Celor fără suflet...
Zvârlugă...
Și oameni nu se mai ajung...
Se-nşiră-n lumea asta trează
O pârtie ce duce spre apus
Rătăcind prin ploi de stele
Destinul omului răpus.

Se-ngrădeşte sufletul cu o întrebare
Privind pârtia înfiptă-n nori:
De ce totu-ncolţeşte de la născare
Şi fără aripi ţi-i dat să zbori?

Şi-n loc de flori pe drumul vieţii
Aduni în grabă adeseori
Rupturi de gânduri grămăjoară
Împărţind poverile-n fiori.

Şi pârtia-i spirală-ncolăcită
De prin anotimpuri vechi rămasă
Şi doar o inimă-ndrăgostită
La sfârşitul ei cere calea-ntoarsă.

Mi-i teamă de acel răspuns
Căci răvaşu-nfloreşte-n mine
Şi fiind la mijloc abia ajuns
Îmi las întrebarea mea pe mâine.

Dar înţeleg
Că oameni nu se mai ajung
pentru fericire...
© Volontir Dmitrii,
книга «La umbra dorului...».
Mama-i legământ de pace...
Коментарі