Învierea...
Iar dacă vei da gândiri...
A duhului mângâiere...
Secundele îndoielii...
Cerșetori de fericire...
Tu ești mamă...
Sfarmă-mi chipul de tine...
Pictorița...
La crucea vieții...
Și simbolic...
Taina ta...
Și oameni nu se mai ajung...
Mama-i legământ de pace...
M-aș face praf de cuvinte...
Ecoul vieții...
Vedenii...
Și poate atunci...
Tu ești hoața...
Un mister...
Puiul amintirii...
Am venit...
Geanina...
Același eu...
Nălucă...
Lângă mama...
Iubește...
În aprindere de zori...
Eu îți scriu...
Nu caut...
Zbucium pământesc...
Într-un fir de vânt...
Fulgușori de lacrimi...
Ram frânt...
Ce mică e viața...
Sirena...
Nici jăratec și nici fum...
Mamă tu mai plângi...
Atunci când...
Celor fără suflet...
Zvârlugă...
La crucea vieții...
Se izbesc de geam razele de lună
Şi strălucesc sărutarea ta
Cu gust de miere bună
Înecând o dorinţă-n galera mea.

Şoapta-ţi este umbră moale
Murmurând dragostea-n ochii mei
Iar vântul nopţii gingaş cerne stele
Peste chipul tău căutat de zei.

Solia gândurilor cu sărut darnic!
Eu doar una acuma-ţi cer
Să-mi fii cu o inimă de leoaică
În taina serii revărsată din cer.

Îmbracă-ţi rochia trandafirilor
Ca iarăşi să fim singuri în amurg
Legănând dorul după mersul lunii
Cu fiori fierbinţi în al clipelor străfund

Căci crescut am fost la umbra visului
Apoi cosit de clipele aşteptării.
Şi astăzi tu mi le-ai spulberat
Oprind timpul în miezul plăcerii.

Mi-ai umplut sufletul
Cu mireasmă sentimentală
La crucea vieţii
Unde tinereţea rotunjeşte.
Şi-ţi răpesc sute de îmbrăţişări
Iubito!
Iar sub ploaia de săruturi
A ta guriţă mă răcoreşte.

În fiecare trandafir te văd pe tine
Destrămându-te ca firul de mătasă
Ca să mă-nveleşti cu parfum
Din fuiorul veşniciei toarsă.

Miresme de smirnă
Ascund calda răsuflare
În lăuntrice tăinuiri
Unde dorul meu se leagănă
Cutremurat de vise şi amintiri.

Nu mă mai doare plânsul stelelor
Şi nici harfa lacrimi nu-mi scutură.
Dragostea mi-i cămaşa de zale
Şi bulgărul de suflet se bucură.

Şi nu pleca-voi capul
Ca să rămâi scumpo neprivită.
Tu eşti migdalul închinat vieţii mele
Şi nicicând nu voi scutura
Atingând floarea ta îndrăgită.
Voi scri pe râu numele tău
Să-l legene valurile duios
Cu tremur de frunze-n vânt
Cu murmur de păsări armonios.

Genele tale s-au înfipt
În inima mea
Aerul e plin de iubire.
Se respiră greu
Căci ochii tăi fericiţi
În sufletul meu
Se oglindesc rătăciţi.
© Volontir Dmitrii,
книга «La umbra dorului...».
Коментарі