Învierea...
Iar dacă vei da gândiri...
A duhului mângâiere...
Secundele îndoielii...
Cerșetori de fericire...
Tu ești mamă...
Sfarmă-mi chipul de tine...
Pictorița...
La crucea vieții...
Și simbolic...
Taina ta...
Și oameni nu se mai ajung...
Mama-i legământ de pace...
M-aș face praf de cuvinte...
Ecoul vieții...
Vedenii...
Și poate atunci...
Tu ești hoața...
Un mister...
Puiul amintirii...
Am venit...
Geanina...
Același eu...
Nălucă...
Lângă mama...
Iubește...
În aprindere de zori...
Eu îți scriu...
Nu caut...
Zbucium pământesc...
Într-un fir de vânt...
Fulgușori de lacrimi...
Ram frânt...
Ce mică e viața...
Sirena...
Nici jăratec și nici fum...
Mamă tu mai plângi...
Atunci când...
Celor fără suflet...
Zvârlugă...
Taina ta...
Şi dacă-ţi crezi trupul piatră lepădată
Se-nchină sufletul coborât de sus
Pe unda vieţii a gloriei minune
Ca să fii luceafărul din piept ascuns.

Şi dacă-ţi e trist şi sufletul coborât
În el sălăşuieşte mintea smerită
Lumina gândurilor fără sfârşit
De-ţi mângâie şi inima rănită.

Şi dacă mintea-i obosită adesea
În cartea ei găseşti cuvânt de alinare
Care pătrunde-n colţuri adânc
Ştergându-ţi lacrimile cu încurajare.

Şi de auzi strigătul trupului uimit
De simţi sufletul spre cer aţintit
De-ţi vezi mintea ca un lac limpezit
Să ştii că eşti cuvântul duhului trezit!
© Volontir Dmitrii,
книга «La umbra dorului...».
Și oameni nu se mai ajung...
Коментарі