Învierea...
Iar dacă vei da gândiri...
A duhului mângâiere...
Secundele îndoielii...
Cerșetori de fericire...
Tu ești mamă...
Sfarmă-mi chipul de tine...
Pictorița...
La crucea vieții...
Și simbolic...
Taina ta...
Și oameni nu se mai ajung...
Mama-i legământ de pace...
M-aș face praf de cuvinte...
Ecoul vieții...
Vedenii...
Și poate atunci...
Tu ești hoața...
Un mister...
Puiul amintirii...
Am venit...
Geanina...
Același eu...
Nălucă...
Lângă mama...
Iubește...
În aprindere de zori...
Eu îți scriu...
Nu caut...
Zbucium pământesc...
Într-un fir de vânt...
Fulgușori de lacrimi...
Ram frânt...
Ce mică e viața...
Sirena...
Nici jăratec și nici fum...
Mamă tu mai plângi...
Atunci când...
Celor fără suflet...
Zvârlugă...
Învierea...
Mă preface-n duh mormântul
Amânând și sorocul meu
Și scurtă privire las cimitirului
Apoi pornesc acasă la Dumnezeu.

Destrămându-mi vechea vârstă
Eu urc și urc pe treptele nemuririi
Lăsând sicriul zilelor de ieri
Balsamat cu lacrimile nenorocirii.

Jefuit de moarte și-nviat apoi
Privesc la fulgii cei de gheață
Ce se topesc în razele divine
La un răsărit într-o nouă dimineață.

Iar eternul timp eliberează viața
Din al pământului fumuar
Și larg deschise-s porțile cerești
La-nverzirea proaspătului lăstar.

Dar pe ultima treaptă ajuns
Eu la intrare mă opresc
S-ascult cum murmură suspinul
La crucea ecoului pământesc

Unde se mai leagănă-n dor
Un suflet cutremurat de durere
Plângându-mi golul cel rămas
Sub raza lunii fâlfâită-n tăcere.
© Volontir Dmitrii,
книга «La umbra dorului...».
Iar dacă vei da gândiri...
Комментарии