Învierea...
Iar dacă vei da gândiri...
A duhului mângâiere...
Secundele îndoielii...
Cerșetori de fericire...
Tu ești mamă...
Sfarmă-mi chipul de tine...
Pictorița...
La crucea vieții...
Și simbolic...
Taina ta...
Și oameni nu se mai ajung...
Mama-i legământ de pace...
M-aș face praf de cuvinte...
Ecoul vieții...
Vedenii...
Și poate atunci...
Tu ești hoața...
Un mister...
Puiul amintirii...
Am venit...
Geanina...
Același eu...
Nălucă...
Lângă mama...
Iubește...
În aprindere de zori...
Eu îți scriu...
Nu caut...
Zbucium pământesc...
Într-un fir de vânt...
Fulgușori de lacrimi...
Ram frânt...
Ce mică e viața...
Sirena...
Nici jăratec și nici fum...
Mamă tu mai plângi...
Atunci când...
Celor fără suflet...
Zvârlugă...
Atunci când...
Atunci
Când poetul plânge
Lacrimile se prefac în versuri
De-ţi tremură inima-n sânge.
Atunci
Când poetul plânge şi gândeşte
Sentimentele renasc o carte
Sigilată-n dragostea celui ce iubeşte.
Atunci
Când poetul iubeşte şi se stinge
Mormântu-i destăinue durerea sa.
E viu încă cuvântul şi omul mai atinge.
A fost flacăra iubirii
Suspinul oricărui piept
Un arbitru drastic
Între aşteptare şi regret.
© Volontir Dmitrii,
книга «La umbra dorului...».
Celor fără suflet...
Комментарии