Învierea...
Iar dacă vei da gândiri...
A duhului mângâiere...
Secundele îndoielii...
Cerșetori de fericire...
Tu ești mamă...
Sfarmă-mi chipul de tine...
Pictorița...
La crucea vieții...
Și simbolic...
Taina ta...
Și oameni nu se mai ajung...
Mama-i legământ de pace...
M-aș face praf de cuvinte...
Ecoul vieții...
Vedenii...
Și poate atunci...
Tu ești hoața...
Un mister...
Puiul amintirii...
Am venit...
Geanina...
Același eu...
Nălucă...
Lângă mama...
Iubește...
În aprindere de zori...
Eu îți scriu...
Nu caut...
Zbucium pământesc...
Într-un fir de vânt...
Fulgușori de lacrimi...
Ram frânt...
Ce mică e viața...
Sirena...
Nici jăratec și nici fum...
Mamă tu mai plângi...
Atunci când...
Celor fără suflet...
Zvârlugă...
Nici jăratec și nici fum...
Vei spune că sufletul ţi-i de prisos
Şi plină de dragoste inima ta
Şi adevarul în gânduri împărăţeşte.
Vei spune cu un zâmbet de lut petros.

Şi umbra duhului îţi stă prinsă
În laţul aruncat printre ai vieţii stânci
Cu lacrimi prefăcute-n suspin orgolios
De placerea chipului  văzut pe aici.


Şi adoarme dezamăgirea pe vatra amurgului
Trădându-şi sclipirea ei de metal.
Am crezut cu o goală bucurie roua ta
Şi răsăritul tainic ce m-a minţit amar...


Şi liniştea cea de basm înfioară gândul
Iar regretul împânzeşte tot cei suflet
Am crezut colindul florilor din câmpii
Fiind prima brumă încununată-n urlet.


Când cuvintele s-au scurs în zgomot dulce
Eu nu ştiam de filele ce le adună
Eu nu credeam că voi citi adevăru-n aşteptare
Care l-am trăit ca un orb cioplit din humă.
© Volontir Dmitrii,
книга «La umbra dorului...».
Mamă tu mai plângi...
Коментарі