Sirena...
Apune soarele după munţi
Şi marea se pregăteşte de culcare
Vălurând spre ţărmul aurit
Aducându-i vuiet blând de alinare.
Valuri mari şi valuri mici
Dorm în linişte ca pruncii
C-un surâs pe buze albastre
Pentru odihna impusă muncii.
Iar sirenele a omului plăsmuire
Ies pe malul cald de razele rămase
Şi dansează enigmatic tangouri
Pescuind din văzduh stelele cu plase.
Prin freamăt de frunze
Prin murmur de somn
S-aude un suspin abia desluşit.
Lângă o piatră-ndepărtată
Bătrână şi sură
Durerea-şi cântă o sirena cu glas răguşit.
Atâtea nopţi pe ţărm ea cheamă
Pe cel ce i-a născocit existenţa sa
Să-l roage ca mâhnirea răpească-i
La fel cum altele l-au rugat cândva.
Sărmana nu ştie ce-i povestea unui om.
Timpul trece trece şi născocirea
Iar din narator nimica nu rămâne
N-ai unde-l găsi să-i trezeşti amintirea.
Ziua-şi spală ochii cu roua ierbii
Apoi trezeşte marea visătoare
Şi dispare totul deodată...
Rămâne doar piatra
Şi de-ar vorbi ar spune:
Şi sirena moare...
Şi marea se pregăteşte de culcare
Vălurând spre ţărmul aurit
Aducându-i vuiet blând de alinare.
Valuri mari şi valuri mici
Dorm în linişte ca pruncii
C-un surâs pe buze albastre
Pentru odihna impusă muncii.
Iar sirenele a omului plăsmuire
Ies pe malul cald de razele rămase
Şi dansează enigmatic tangouri
Pescuind din văzduh stelele cu plase.
Prin freamăt de frunze
Prin murmur de somn
S-aude un suspin abia desluşit.
Lângă o piatră-ndepărtată
Bătrână şi sură
Durerea-şi cântă o sirena cu glas răguşit.
Atâtea nopţi pe ţărm ea cheamă
Pe cel ce i-a născocit existenţa sa
Să-l roage ca mâhnirea răpească-i
La fel cum altele l-au rugat cândva.
Sărmana nu ştie ce-i povestea unui om.
Timpul trece trece şi născocirea
Iar din narator nimica nu rămâne
N-ai unde-l găsi să-i trezeşti amintirea.
Ziua-şi spală ochii cu roua ierbii
Apoi trezeşte marea visătoare
Şi dispare totul deodată...
Rămâne doar piatra
Şi de-ar vorbi ar spune:
Şi sirena moare...
Коментарі