Învierea...
Iar dacă vei da gândiri...
A duhului mângâiere...
Secundele îndoielii...
Cerșetori de fericire...
Tu ești mamă...
Sfarmă-mi chipul de tine...
Pictorița...
La crucea vieții...
Și simbolic...
Taina ta...
Și oameni nu se mai ajung...
Mama-i legământ de pace...
M-aș face praf de cuvinte...
Ecoul vieții...
Vedenii...
Și poate atunci...
Tu ești hoața...
Un mister...
Puiul amintirii...
Am venit...
Geanina...
Același eu...
Nălucă...
Lângă mama...
Iubește...
În aprindere de zori...
Eu îți scriu...
Nu caut...
Zbucium pământesc...
Într-un fir de vânt...
Fulgușori de lacrimi...
Ram frânt...
Ce mică e viața...
Sirena...
Nici jăratec și nici fum...
Mamă tu mai plângi...
Atunci când...
Celor fără suflet...
Zvârlugă...
Pictorița...
Cu dansul zorilor de aur
O fată tristă şi bălaie
Pe ceru-mi desenează toamna
Făcând pulbere a verii straie.

Valvârtej de fluturi zgribuliţi
S-ascund în calda răsuflare a florii
De ochii reci să nu le-ngheţe zborul
Căci faima lor le-au răpito cocorii.

Desenează ea păsări în zboruri grăbite.
Iar un vântuleţ tremurând printre ramuri
Scutură cristaline picuri de tăcere
Adăpostite la miile frunze neamuri.

O barcă părăsită pluteşte pe lac
Pălmuită uşor de valuri jucăuşe.
Şi pânza ei fâlfâie geloasă
Sărutând ai toamnei picioruşe.

Tot această fată tristă şi bălaie
Pe ceru-mi desenează nostalgia.
Din amintiri vin trec şi mă duc
Căci pictată-mi este şi copilăria.

Ai aruncat o privire şi spre mine
Şi mi-ai şters verdele din sufletul meu.
M-ai pictat tot aşa de trist
Pe un pământ ce începe-n tabloul tău...
© Volontir Dmitrii,
книга «La umbra dorului...».
La crucea vieții...
Коментарі