Pictorița...
Cu dansul zorilor de aur
O fată tristă şi bălaie
Pe ceru-mi desenează toamna
Făcând pulbere a verii straie.
Valvârtej de fluturi zgribuliţi
S-ascund în calda răsuflare a florii
De ochii reci să nu le-ngheţe zborul
Căci faima lor le-au răpito cocorii.
Desenează ea păsări în zboruri grăbite.
Iar un vântuleţ tremurând printre ramuri
Scutură cristaline picuri de tăcere
Adăpostite la miile frunze neamuri.
O barcă părăsită pluteşte pe lac
Pălmuită uşor de valuri jucăuşe.
Şi pânza ei fâlfâie geloasă
Sărutând ai toamnei picioruşe.
Tot această fată tristă şi bălaie
Pe ceru-mi desenează nostalgia.
Din amintiri vin trec şi mă duc
Căci pictată-mi este şi copilăria.
Ai aruncat o privire şi spre mine
Şi mi-ai şters verdele din sufletul meu.
M-ai pictat tot aşa de trist
Pe un pământ ce începe-n tabloul tău...
O fată tristă şi bălaie
Pe ceru-mi desenează toamna
Făcând pulbere a verii straie.
Valvârtej de fluturi zgribuliţi
S-ascund în calda răsuflare a florii
De ochii reci să nu le-ngheţe zborul
Căci faima lor le-au răpito cocorii.
Desenează ea păsări în zboruri grăbite.
Iar un vântuleţ tremurând printre ramuri
Scutură cristaline picuri de tăcere
Adăpostite la miile frunze neamuri.
O barcă părăsită pluteşte pe lac
Pălmuită uşor de valuri jucăuşe.
Şi pânza ei fâlfâie geloasă
Sărutând ai toamnei picioruşe.
Tot această fată tristă şi bălaie
Pe ceru-mi desenează nostalgia.
Din amintiri vin trec şi mă duc
Căci pictată-mi este şi copilăria.
Ai aruncat o privire şi spre mine
Şi mi-ai şters verdele din sufletul meu.
M-ai pictat tot aşa de trist
Pe un pământ ce începe-n tabloul tău...
Коментарі